a cerne

nua osândi

cia cerne · a deosebi

„Kritikós" e cuvânt grecesc — krínein, a separa, a deosebi. Prin latinescul cernere, aceeași rădăcină curge în română: a cerne. Criticul nu osândește. Cerne — desparte făina de pleavă.

Critica e vedere, nu pedeapsă.

A cerne înseamnă a despărți ce este de ce nu este. Atât. Cine ia critica drept osândă n-a cernut niciodată — a aruncat tot sacul.

Cea mai limpede vedere e cea mai ușor de refuzat.

O critică aspră îți dă ceva de împins; te poți certa cu asprimea. O vedere blândă și exactă nu lasă nimic de prins. Pe a fi văzut nu ai cu ce să te lupți — și, neavând de ce să se agațe, omul pleacă. Cu cât sita e mai fină, cu atât trece mai puțin; și cu atât cântărește mai greu ce rămâne deasupra.

A cerne nu e a sili.

Sita desparte; nu împinge cu forța nimic înapoi în nimeni. Discernământul poate vedea — nu poate obliga pe cel văzut să primească. De aceea și cea mai dreaptă critică păstrează dreptul celuilalt de-a o refuza. Iar a deosebi cu adevărat înseamnă și a ști când să taci.

Critica nu osândește. Cerne.

Pe a fi văzut nu te poți certa.