Piesa I · Termenul
Moneda falsă
A uita vine din latinescul târziu oblitare — a șterge din minte, din oblivisci, de unde și oblivion. Iertarea, o știm, e eliberare care ține minte: lanțul se descuie, urma rămâne la vedere. Uitarea face pe dos.
a dezlega→a ascunde. Uitarea lasă lanțul închis și-l freacă din ochi. Cel care „a uitat" nu s-a eliberat de nimic — doar nu-și mai vede cătușa pe care o poartă în continuare. Ce pare pace e doar priveliște ștearsă.
Piesa II · Prima falsificare
Harul ieftin
har→amnistie deghizată. Bonhoeffer îi spunea billige Gnade, harul de nimica: dezlegare fără pocăință, fără preț, fără schimbare. Pare milă, dar e doar grabă. Nu vindecă rana — o insultă, prefăcându-se că n-a fost. Iertarea care nu costă nimic nu iartă nimic; doar amână.
Piesa III · A doua falsificare
Iertarea smulsă
iartă-l și treci peste→o a doua rană. Spusă nu de cel rănit, ci de martorii care vor liniște. Iertarea care nu izvorăște din libertatea celui lovit nu e iertare — e o nouă legare, pusă peste cea dintâi. Cine grăbește iertarea altuia îi fură tocmai libertatea din care iertarea s-ar fi putut naște.
Piesa IV · A treia falsificare
Imprescriptibilul
s-a prescris→nu s-a ispășit. Sunt datorii pe care timpul nu le stinge. Jankélévitch: a ierta anumite crime înseamnă a trăda morții. Derrida a împins-o la capăt — iertarea adevărată iartă doar neiertabilul; tot restul, ce se poate scuza ori plăti, e socoteală, nu iertare. A uita în locul celor care nu mai pot vorbi nu e milă. E ștergerea martorului.
Piesa V · A patra falsificare
Amnezia de stat
Cea mai mare: „iartă și uită" ridicat la scara unei țări. amnistie→amnezie organizată — și nu întâmplător: amnistie și amnezie cresc din aceeași rădăcină grecească, ne-aducerea-aminte.
În 2017, o ordonanță dată noaptea — OUG 13 — dezincrimina în parte abuzul în serviciu. A scos în stradă sute de mii de oameni, cele mai mari proteste de după 1989, și a fost retrasă în câteva zile. Uitarea pe față a dat greș.
Dar a găsit o cale mai tăcută. Între 2018 și 2022, printr-un gol lăsat în lege la întreruperea prescripției — deciziile Curții Constituționale, apoi ale Înaltei Curți, aplicate retroactiv până în 2014 — mii de dosare s-au închis prin prescripție, între ele corupție, evaziune și fraudă.
Direcția Națională Anticorupție a estimat 557 de cauze de corupție care puteau cădea, cu un prejudiciu de circa 1,2 miliarde de euro. Până în 2023, instanțele stinseseră deja 81 de dosare definitive, cu 186 de inculpați.
Nimeni n-a fost iertat. Totul a fost uitat. Aici lama uitării atinge lama corupției: o lume care șterge totul învață răul că nimic nu se ține minte — deci totul se poate repeta. Vezi geamănul → a strica