Tăietura I cuvântul
I
Cuvântul
„A strica" vine din latinescul extricare: a descurca, a te scoate din încurcătură, a scăpa de. Dicționarele mărturisesc cinstit că drumul de la „a elibera" la „a ruina" e obscur. Nu e obscur. E chiar definiția.
Corupția este locul unde descurcarea și stricarea sunt același gest. Cine strică o regulă spune întotdeauna că descurcă ceva — o hârtie, o așteptare, o piedică. Eliberează pe unul, scoțând din comun exact ce era al tuturor.
Limba a știut asta înaintea noastră. Din aceeași rădăcină, corupția se cheamă stricăciune, iar cel coruptibil, stricăcios. Nu trebuie tradus din latină ca să vezi ce e: e ceva stricat.
Tăietura II descurcărețul
II
Descurcărețul
Operatorul nu se simte hoț. Se simte competent. „Îți rezolv eu." „Te scot eu din hârtii." „Am eu un om acolo." Corupția vorbește limba ajutorului.
De aceea, la noi, se laudă cu ea. A te descurca a ajuns virtute; incompetent nu e cel care fură, ci cel care nu știe pe cine. Fraierul nu e cel corupt — e cel cinstit care a stat la coadă.
Mita se dă cu recunoștință. Cel care strică regula îți întinde mâna ca și cum te-ar trage din mărăcini — și te trage în ai lui.
Tăietura III mecanica
III
Mecanica
Lasă caracterul deoparte. Caracterul explică omul; nu explică fenomenul. Corupția nu crește unde sunt oameni răi, ci unde stau trei condiții la un loc:
- putere care decide singură, fără ca altul să poată spune nu;
- lucrare pe întuneric, unde nimeni din afară nu vede;
- nicio socoteală la capăt, unde greșeala nu costă nimic.
Pune-le împreună și corupția apare de la sine, ca mucegaiul pe umezeală. Scoate una — pune o a doua semnătură, aprinde o lumină, cere o dare de seamă — și mașina începe să scârțâie.
Nu se combate corupția predicând cinstea. Se combate umblând la cele trei șuruburi.
Tăietura IV apărarea
IV
Apărarea
O metodă coaptă nu se apără negând. Se apără înecând.
Nu-ți spune „n-am furat". Îți spune „toți fură", „așa e peste tot", „tu ești mai breaz?". Mută vina de la faptă la lume, până obosești. Oboseala e arma. Un popor convins că nu se poate altfel păzește singur mașina.
Și, când poate, corupția pune mâna chiar pe unelte. Cumpără sita — pe cel care ar cerne. Adoarme straja — pe cel care ar păzi. Când controlul e al celui controlat, stricăciunea nu mai are dușmani; are angajați.
Cea mai periculoasă corupție nu e plicul. Furtul mărunt sperie; furtul legal guvernează.
Tăietura V tăietura
V
Tăietura
Atunci ce înseamnă să tai?
Înseamnă cele două verbe vecine, făcute instituție: a cerne — să desparți ce e sănătos de ce e stricat; a păzi — să stai treaz lângă putere, cu mâna pe întrerupător. Un procuror, un control, o lege de transparență, un om care semnează al doilea. Astea sunt lama.
Dar lama are o limită, și e cinstit s-o spui. Ajunge aproape întotdeauna la faptă — la plic, la contract, la semnătură. Ajunge mai greu la putreziciunea de dedesubt, la măsura ruptă din om, pe care nicio instanță n-o poate condamna. Legea taie ramura bolnavă; nu vindecă pomul.
Și totuși: ce se poate tăia, trebuie tăiat. A lăsa nesancționat ce se poate proba, în numele răului mai adânc, e chiar apărarea de la a patra tăietură, spusă cu voce cultă.