ἔσω
te cheamă înăuntru
dosar de cuvânt · lama monedei „ezoteric"
μύω (myō) — „a închide (gura, ochii)" · μύστης, inițiatul: cel-închis
Se traduce de obicei „a păcăli cu mister". Dosarul arată o faptă mai precisă și mai gravă: a închide ceea ce prin firea lui e deschis. A pune lacăt unde nu e zid.
A mistifica vine, prin franțuzescul mystère, din μυστήριον, iar acesta din μύω (myō): „a închide". A închide ochii, a pecetlui gura. μύστης (mystos), inițiatul, e la propriu cel-închis: cu buza zăvorâtă, jurat pe tăcere.
În chiar numele lui, misterul nu e ceva revelat. E ceva închis.
Toată moneda stă în două cuvinte grecești. Priviți-le alăturate:
Inima cuvântului — ezoteric — e un prag deschis. Lama lui e o gură închisă, vândută drept prag.
A mistifica nu e un gest de a spune ceva fals. E gestul de a închide. Bate lacăt pe o ușă fără zid. Pune portar la un interior care n-a avut niciodată poartă. Iar limbajul îi acoperă fapta cu vorbe scumpe — să le citim pe cele reale:
Aici e minciuna cea mare, și nu e cea pe care o bănuiești. Falsul ezoterism nu ascunde un adevăr. Ascunde lipsa lui: în spatele vălului-marfă nu stă o taină, ci golul — și golul se plătește la intrare. „New age" & company: școli, trepte, grade, jurăminte de tăcere puse în jurul unui centru care nu există.
Portarul nu păzește nimic. Vinde doar dreptul de a crede că înăuntru era ceva.
Închiderea nu apără taina. O înlocuiește.
Distincția e simplă, odată numită. Un interior real e ca pielea: hotar, nu lacăt — se trece pe picioarele tale. Un interior mimat e o perdea trasă peste un perete gol, cu casier la intrare. Primul nu are ce ascunde; al doilea n-are ce descoperi.
Portarul nu păzește adevărul.
Păzește perdeaua.
„Adevărul rămâne, oricare ar fi soarta slujitorilor săi." Dacă vreun portar îți cere bir ca să-l vezi, nu adevărul îl păzește — ci perdeaua. Adevărul e deja afară, la vedere.
— Gheorghe I. Brătianu