kriticos · reparare / grinda III — dreptatea
a mușamaliza
/a mu·șa·ma·li·ˈza/ · vb. · ← mușama „pânză cerată" (tc. muşamba)
A întinde pânza peste, ca nimic să nu se mai vadă — și nimic să nu respire.
Pânza cerată
Verbul vine dintr-un obiect: mușamaua — pânza dată cu ceară, din turcescul muşamba. E pânza pe care o întinzi pe masă și o ștergi cu o cârpă; ceara o face impermeabilă. Nimic n-o pătrunde, nimic nu trece prin ea. Ceara e o pecete moale, întinsă cât un lucru întreg.
Ține minte însușirea asta, fiindcă ea e toată fapta: mușamaua nu leagă, nu unește, nu îndreaptă. Doar acoperă, și acoperă etanș. Ce e sub ea rămâne acolo — dar iese din vedere și din aer.
Peste dosar, peste vină
De la obiect, la verb: a mușamaliza un dosar, a mușamaliza un scandal, o vină, o crimă. Adică a da cu pânza cerată peste — a sigila de privire ceea ce ar trebui privit. Nu se repară nimic. Se întinde ceva neted și impermeabil deasupra, cât să nu se mai vadă și cât să nu mai iasă la lumină.
Pe planul dreptății, aceasta e reparația trădată. Locul unde ar fi trebuit să stea îndreptarea — despăgubirea, restituirea, adevărul spus — e luat de o pânză. Dosarul „închis". Plata-batistă aruncată nu ca să repare, ci ca să îngroape. Dreptatea numită, dar înlocuită cu tăcerea ei etanșă.
Nu răstălmăcire — sufocare
Aici trebuie tăiat curat, ca lama să nu se confunde cu vecinele ei. A răstălmăci și a mistifica lucrează cu înțelesul: unul răstoarnă sensul, celălalt fabrică o falsă taină. Amândouă distorsionează.
A mușamaliza nu răstoarnă nimic și nu inventează nimic. Sufocă. Nu e distorsiune, ci supresie. Nu schimbă povestea faptei — o face să nu mai poată fi spusă, văzută sau respirată. Pecetea de ceară peste putregai: netedă, impermeabilă, așezată tocmai ca nimic să nu se vadă și nimic să nu respire.
Ce ia locul înapoierii
Reparația onestă a dreptății are un singur nume la os: a înapoia. A îndrepta nedreptatea, a despăgubi, a restitui — a pune la loc, în mâna golită, ceea ce s-a luat din ea. Aici axa atinge coloana din inima satului: corupția ia, recunoștința dă înapoi.
Mușamaua spune „s-a rezolvat" tocmai ca să nu mai fie nevoie de înapoiere. Ea sigilează luarea. Sub pânza cerată, paguba stă neatinsă, vina nemărturisită, restituirea nefăcută — dar totul pare stins, fiindcă totul e etanș. Cel mai greu de descoperit dintre falsurile reparării: nu răstoarnă adevărul, doar îl lasă fără aer.
Sub pânza cerată, nimic nu s-a înapoiat.
Aceasta e grinda dreptății din axa reparării. Inima axei stă la reparare; celelalte două grinzi ridică minciuna pe planul materiei (a cârpi) și al legăturii (a drege); cheia de boltă le adună la reparare/axa. Coloana pe care o atinge: corupția ↔ recunoștința.
Mușamaua nu minte despre ce s-a întâmplat. Doar face să nu se mai vadă — și numește tăcerea dreptate.
„Adevărul rămâne, oricare ar fi soarta slujitorilor săi." Gheorghe I. Brătianu