a șlefui

I · termenul

Moneda falsă

Cizelarea incizează: dă un chip la iveală tăind în jurul lui. Șlefuirea abrazează: freacă până totul e la fel. Sunt operații opuse — una scoate o linie, cealaltă o șterge. Reversul începe cu un furt de nume: numim „cizelat" pe cel care de fapt e tocit — i s-au șters muchiile, deci nu mai supără — și-i zicem rafinat.

II · rama

Patul de fier

Damastes, zis Procust — „Întinzătorul" — avea un pat de fier. Pe cel prea înalt îl reteza, pe cel prea scund îl întindea, ca să încapă fix în pat. E răsturnarea exactă a cizelării: nu potrivești rama pe om, ci omul pe ramă. „Te șlefuiesc" înseamnă, aici, te tai ori te întind până intri în tiparul meu. Iar patul e de fier — același fier care, între prieteni, ascuțea. Aici e doar ramă.

III · idealul

Statuia de fildeș

Ovidiu, în Metamorfoze (cartea a X-a): Pygmalion, dezgustat de femeile reale, își cioplește din fildeș femeia ideală și se îndrăgostește de propria închipuire; Venus i-o însuflețește. Mult mai târziu, un profesor o „șlefuiește" pe Eliza. Aceasta e a doua față a viciului: cel care remodelează un om — un iubit, un elev, un copil — după idealul lui, și numește asta iubire ori educație. Te prețuiește în măsura în care semeni cu închipuirea lui.

„te iubesc așa cum ești" → „așa cum te vreau".

IV · lustrul

Forme fără fond

Flaubert și al lui le mot juste stau pe avers — căutarea cinstită a formei exacte. Dar același instinct, împins peste măsură, trece pe revers: fraza cizelată la moarte, preciozitatea, obiectul supralucrat, neted și mort. Maiorescu i-a dat numele: forme fără fond — lustrul întins peste gol. A șlefui la nesfârșit e a înlocui fondul cu finisajul. Se poate ucide și fără rană: pilind totul până nu mai mișcă nimic.

V · masca

Netedul preferat

Cea mai tăcută formă nu e tăietura, ci frecarea până la un neted fără chip: „om așezat", „care nu deranjează", șlefuit până i s-a șters linia. E fața pe care o poartă falsa decență — și paravanul preferat al corupției: unde nimic nu iese în relief, nimic nu se vede. Netezimea e complicele. Iar conformismului i se spune, politicos, rafinament.